În România, peste 18.000 de indivizi trăiesc în prezent cu carcinom de vezică urinară, iar aproximativ 2.500 de noi cazuri sunt identificate anual. Carcinomul urotelial este cel mai frecvent diagnosticat la bărbați.
Datele statistice arată că în România, 4 din 5 cazuri sunt depistate la bărbați, în timp ce doar 1 din 5 cazuri survine la femei. În ceea ce privește distribuția pe categorii de vârstă, carcinomul de vezică urinară este rar diagnosticat la persoanele cu vârsta sub 55 de ani, reprezentând doar 1 din 10 cazuri în România. Majoritatea pacienților primesc diagnosticul după vârsta de 65 de ani, astfel încât 6 din 10 cazuri în România se regăsesc în această categorie de vârstă.
Ce este cancerul de vezică urinară?
Cancerul de vezică urinară apare atunci când se formează țesut anormal în mucoasa vezicii, cel mai adesea afectând celulele uroteliale. Aceste celule se regăsesc în mod obișnuit în rinichi și uretere, dar cancerul se manifestă predominant în vezica urinară.
Vezica urinară, situată în partea inferioară a abdomenului între oasele pelviene, are rolul de a stoca urina produsă de rinichi și de a o elimina ulterior prin uretră atunci când este necesar. Celulele uroteliale formează un țesut elastic care căptușește interiorul uretrei. În procesul normal, atunci când urina se acumulează, vezica se dilată, iar după golire, aceasta se contractă. Mutarea și multiplicarea anormală a celulelor uroteliale conduc la formarea unei tumori. În absența tratamentului, aceasta poate invada pereții vezicii, extinzându-se către țesuturile adiacente, ganglionii limfatici și alte regiuni ale corpului, generând metastaze osoase, pulmonare sau hepatice.
Cauzele apariției cancerului de vezică
Nu se cunosc în totalitate cauzele apariției cancerului de vezică urinară, dar specialiștii în medicină știu că tumorile se dezvoltă atunci când mutațiile genetice se acumulează în genele critice, în special cele responsabile de controlul creșterii și divizării celulare (proliferare) sau reparația ADN-ului deteriorat.
Aceste mutații permit celulelor să crească și să se înmulțească necontrolat, formând o tumoare. În aproape toate cazurile de cancer al vezicii urinare, aceste modificări genetice sunt dobândite pe parcursul vieții unei persoane și se regăsesc doar în anumite celule din vezică. Aceste modificări, denumite mutații somatice, nu sunt moștenite. În celulele canceroase ale vezicii urinare, s-au identificat mutații somatice în diverse gene. Nu este clar dacă modificările genetice moștenite joacă un rol semnificativ în declanșarea cancerului de vezică urinară.
Factori de risc
Deși exactele cauze ale cancerului de vezică rămân necunoscute, cercetătorii au identificat anumiți factori de risc care par să joace un rol semnificativ în declanșarea carcinomului urotelial. Printre acești factori, cei mai importanți includ fumatul și expunerea la anumite substanțe toxice în mediul de lucru. Aproximativ două treimi dintre cazurile de carcinom vezical sunt asociate cu expunerea la aceste categorii de carcinogeni.
- Fumatul. Există o frecvență de trei ori mai mare a cancerului de vezică la fumători comparativ cu nefumătorii; studiile arată că fumatul este responsabil pentru 50-60% dintre cazurile de cancer vezical.
- Expunerea profesională la chimicale. Cancerul de vezică este mai frecvent în rândul angajaților din industria chimică, petrolieră, cauciucului, vopselurilor, textilelor, pielăriei sau lemnului.
- Antecedente familiale de cancer vezical. Există un risc crescut pentru cei cu istoric familial de cancer vezical.
- Radioterapia anterioară de bazin pentru cancerul uterin sau ovarian. Pacienții care au suferit radioterapie anterioară în această zonă prezintă un risc mai mare.
- Chimioterapia anterioară cu citostatice de tipul ciclofosfamidă sau ifosfamidă. Anumite tratamente chimioterapice pot contribui la dezvoltarea cancerului de vezică.
- Consumul de aristolochia fangchi, o plantă chineză. Consumul acestei plante poate fi asociat cu un risc crescut.
- Consumul de apă cu nivel ridicat de arsenic sau tratată cu clor. Anumite contaminări ale apei pot contribui la apariția cancerului vezical.
- Cistite cronice în antecedente sau istorie de cateterizare prolungată/permanentă. Infecțiile vezicii urinare sau utilizarea prelungită a cateterelor pot fi factori de risc.
- Schistosomiaza. Infecția cu parazitul Schistosoma Haematobium poate crește riscul.
- Utilizarea abuzivă a medicamentelor antialgice. Consumul excesiv de medicamente antialgice poate contribui la apariția cancerului de vezică.
- Dietă bogată în nitrati, carne și grăsimi. O alimentație specifică poate influența riscul de cancer vezical.
- Vârsta peste 40 de ani. Cancerul de vezică apare, în general, la persoanele de peste 65 de ani.
- Sexul masculin. Bărbații dezvoltă de patru ori mai frecvent cancer de vezică decât femeile.
- Rasa caucaziană. Persoanele de rasă caucaziană prezintă de două ori mai mult risc comparativ cu hispanicii sau afro-americanii, iar asiaticii au cel mai scăzut risc de a dezvolta cancer de vezică.
Semne și simptome ale cancerului de vezică urinară
Tumorile la nivelul vezicii urinare pot fi asociate cu următoarele manifestări:
- Hematuria. Prezența sângelui în urină poate fi vizibilă cu ochiul liber în anumite cazuri; în altele, cantitatea de sânge este atât de mică încât este detectată doar la analize.
- Durere la urinare. Senzația de durere sau arsură în timpul urinării poate indica prezența unei tumori.
- Urinare frecventă și incontinență urinară. Afectarea țesuturilor vezicii poate duce la apariția nevoii frecvente de a urina și chiar la incontinență urinară.
- Dureri pelvine sau osoase, umflarea picioarelor. Aceste simptome pot apărea în cazuri avansate ale bolii.
Simptomele cancerului de vezică urinară sunt deseori întâlnite și în alte afecțiuni urologice, motiv pentru care este importantl ca pacienții să solucite cât mai rapid o consultație la un specialist în urologie pentru evaluare și diagnosticare corectă.
Diagnosticul cancerului de vezică urinară
Pentru a diagnostica tumorile la nivelul vezicii urinare, medicul urolog va recomanda mai multe investigații:
- Analizele de urină. Aceste analize sunt utilizate pentru a exclude posibilitatea unei infecții și pentru a detecta prezența sângelui în urină.
- Cistoscopia. Această procedură implică introducerea în uretră și vezică a unui tub subțire echipat cu o sursă de lumină și o cameră. Medicul poate observa eventuale anomalii direct la nivelul vezicii, iar utilizarea unui anestezic local minimizează disconfortul.
- Citologia urinară. Această metodă presupune analiza celulelor din urină la microscop, cu scopul de a identifica eventuale anomalii.
- Rezecția transuretrală de tumoră vezicală (TURB). Această procedură este o formă de biopsie, în care se recoltează o mostră de țesut pentru analiză. De asemenea, poate fi folosită ca tratament, înlăturând tumora înainte de a afecta peretele muscular.
- Investigații imagistice. Rezonanța magnetică oferă imagini detaliate ale vezicii urinare, în timp ce tomografia computerizată și PET-CT sunt utile pentru evaluarea extinderii tumorii în afara vezicii. Scintigrafia osoasă și radiografia sunt metode eficiente pentru depistarea cancerului de vezică care s-a răspândit la oase sau plămâni.
Opțiuni de tratament
Tratamentul cancerului de vezică urinară implică diverse opțiuni terapeutice, adaptate situației specifice a tumorii și stării pacientului:
Tratamentul Chirurgical. Implică extirparea tumorii și poate fi aplicat singur sau în asociere cu medicamente citostatice, radioterapie sau terapie biologică. Modalitățile de intervenție includ:
- Cauterizarea cu electrocauterul – utilizată în cazul tumorilor mici și superficiale în timpul cistoscopiei.
- Rezecția transuretrală (TUR) – indicată pentru tumorile mari sau cele care au pătruns în peretele muscular.
- Cistectomia – poate fi totală sau parțială și este indicată în stadiile avansate. După cistectomie, se pot realiza diverse proceduri, cum ar fi urostomia sau cistoplastia de substituție.
- Chimioterapia – utilizează substanțe citostatice pentru blocarea multiplicării și distrugerea celulelor canceroase. Se administrează prin instilație intravezicală în cazul tumorilor superficiale sau oral/intravenos pentru cele profunde.
Radioterapia. Folosește radiații cu energie înaltă pentru distrugerea celulelor tumorale. Poate fi aplicată înainte sau după chirurgie și uneori în asociere cu chimioterapia.
Terapia Biologică. Stimulează sistemul imunitar al pacientului pentru a lupta împotriva celulelor maligne. Este adesea utilizată în tratamentul cancerelor superficiale, prevenind recurența după rezecția transuretrală.
Efectele secundare ale acestor tratamente pot varia, iar administrarea lor se personalizează în funcție de caracteristicile fiecărui pacient. Studiile recente susțin eficacitatea administrării preoperatorii a citostaticelor în creșterea șanselor de supraviețuire.
Monitorizarea post tratament în cancerul de vezică urinară
După tratamentul inițial, este esențial să integrați pacientul într-un program de supraveghere medicală periodică, realizat de către urolog sau oncolog. Protocolul de urmărire obligatoriu implică:
Pacienții tratați inițial:
- Cistoscopie și examen de urină la fiecare 3 luni în primii 2 ani de la tratament, apoi la fiecare 6 luni în al treilea și al patrulea an. După al patrulea an, aceste examinări se efectuează anual.
- Pacienții cu tumori de grad înalt în orice stadiu vor face o urografie intravenoasă (UIV) anual
După cistectomie (rezecția totală a vezicii):
- Examen de urină la fiecare 3 luni în primii 2 ani.
- Ecografie, urografie intravenoasă sau tomografie computerizată (CT) pentru depistarea recăderilor.
Această monitorizare periodică este esențială pentru detectarea timpurie a oricăror semne de recidivă sau complicații și asigură menținerea sănătății generale a pacientului. Este important să respectați cu strictețe acest program de urmărire pentru a asigura o gestionare eficientă a cancerului de vezică urinară.
Prevenție
Prevenirea cancerului de vezică urinară poate fi realizată prin abordarea și gestionarea factorilor de risc implicați în apariția sa:
- Renunțarea la fumat. Se observă că, după 1-4 ani de la întreruperea fumatului, riscul de dezvoltare a cancerului de vezică urinară scade cu 40%.
- Oprirea expunerii la substanțe toxice industriale.
- Evitarea expunerii la arsenic. Utilizarea apei potabile verificate pentru contaminare sau consumul apei îmbuteliate.
- Adoptarea unei diete alimentare sănătoase. O dietă cu conținut scăzut de colesterol, bogată în fructe și legume, și inclusiv preparate din soia (tofu sau germeni de soia). Suplimentarea dietei cu vitaminele A și C poate constitui un factor protector împotriva dezvoltării cancerului vezical.
- Evitarea deshidratării. Ingestia crescută de lichide contribuie la scăderea concentrației substanțelor chimice cancerigene.
- Evitarea consumului de apă clorinată.
- Tratarea eficientă a infecțiilor vezicii urinare. Evitarea cateterizării prelungite a vezicii.
- Hidratare corespunzătoare în cazul utilizării ciclofosfamidei și focalizarea atentă a fasciculului de radiații în cancerul ovarian sau uterin. Pentru a evita iradierea vezicii urinare.
Adoptarea unui stil de viață sănătos și conștientizarea acestor măsuri preventive contribuie semnificativ la reducerea riscului de cancer de vezică urinară.
Apelează la specialiștii Vestmed
Evoluția tehnologiei și-a pus amprenta și asupra chirurgiei urologice, crescând șansele de reușită a operației și îmbunătățind evoluția postoperatorie a pacientului. Programează-te la unul dintre specialiștii noștri în urologie și investește în sănătatea ta cu Vestmed!
