Deși ultimele informații sugerează că între 1 din 300 pana la aproximativ 1 din 100 de persoane suferă de boala celiaca, această afecțiune este adesea trecută cu vederea. În aproximativ 85% din cazuri, boala celiacă rămâne nedepistată, astfel încât oamenii pot trăi cu aceasta fără să știe.
Boala celiaca este o tulburare autoimună cu o predispoziție genetică care, atunci când nu este tratată corespunzător, poate conduce la consecințe de sănătate semnificative. Aceste consecințe pot include: osteoporoză, infertilitate, avorturi repetate, anemie prin deficit de fier și chiar anumite forme de cancer. În ciuda asemănărilor cu alte afecțiuni autoimune, precum diabetul de tip 1, artrita reumatoidă sau scleroza multiplă, cei afectați de boala celiaca au avantajul de a cunoaște că reacția organismului lor este declanșată de gluten.
Cum se manifestă boala celiacă?
Boala celiacă se manifestă în moduri variate, fiind influențată de vârstă și particularitățiile individuale. Cunoscută adesea ca un „cameleon” al afecțiunilor, această patologie afectează diverse organe și sisteme ale corpului. Simptomele sale pot fi extrem de diverse și fluctuante, care pot avea variații semnificative.
• La vârstele fragede, copiii pot prezenta simptome variate precum diaree, scădere în greutate, abdomen umflat și întârziere în creștere. Uneori, simptomele se pot manifesta și prin: vărsături, lipsa poftei de mâncare, iritabilitate sau chiar episoade de constipație.
• În cazul copiilor mai mari și adolescenților, se pot întâlni manifestări care nu sunt exclusiv legate de tractul digestiv: întârziere în creșterea în înălțime, simptome neurologice sau anemie.
• La vârsta adultă, manifestările bolii celiace pot fi atipice, iar simptomele gastrointestinale pot fi minore. Acestea pot include anemie, probleme dentare legate de smalțul dinților, osteoporoză, artrită, afecțiuni orale recurente, creșteri inexplicabile ale enzimelor hepatice, manifestări neurologice, infertilitate sau complicații ale sarcinii, cum ar fi avorturi spontane sau nașteri premature. În cazuri rare, adulții pot prezenta diaree severă și tulburări metabolice grave (criza celiacă).
Boala celiacă este semnificativ asociată cu diverse afecțiuni precum dermatita herpetiformă, diabetul zaharat de tip I, tiroidita autoimună, deficitul de IgA, sindromul Down, artrita reumatoidă, psoriazisul, vitiligo, nefropatia cu IgA și afecțiuni hepatice de natură autoimună.
Care sunt pașii de diagnosticare a bolii celiace?
Prima etapă a diagnosticului constă în evaluarea serologică și este efectuată atunci când pacientul consumă o dietă care conține gluten. Se măsoară nivelul unor anticorpi specifici:
- Anticorpii împotriva glutaminazei tisulare (tTG-IgA)
- Anticorpii antiendomisium (Em-IgA)
Etapa următoare este reprezentată de biopsia intestinală, care implică prelevarea unor mostre de țesut din mucoasa intestinală (duodenală) și se realizează în timpul unei endoscopii digestive superioare. Reacția terapeutică și evaluarea serologică, care evidențiază o scădere a nivelului de anticorpi în urma adoptării dietei fără gluten, contribuie la consolidarea diagnosticului.
Metode de tratare a bolii celiace
În prezent, nu există nicio terapie medicamentoasă pentru boala celiacă. Singura metodă terapeutică eficientă este respectarea, pe toată durata vieții, a unei diete stricte fără gluten. Eliminând complet alimentele ce conțin gluten (cum ar fi grâul, secara, orzul și uneori ovăzul), acest lucru permite intestinului să se regenereze, iar simptomele asociate bolii să se amelioreze sau să dispară. De menționat este faptul că glutenul nu este distrus la temperaturi ridicate, deci gătitul alimentelor nu îl elimină. Consumul chiar și în cantități mici de gluten are consecințe asupra persoanelor cu intoleranță la această proteină. Deși ovăzul este tolerat de majoritatea pacienților celiaci, produsele pe bază de ovăz nu sunt recomandate din cauza riscului de contaminare cu cereale care conțin gluten în timpul proceselor de cultivare, transport sau prelucrare.
Cerealele interzise pot fi înlocuite cu alternative precum orezul, porumbul, cartoful, quinoa și ingrediente mai puțin cunoscute, cum ar fi arorutul, fonio, maniocul, meiul, sorgul, tefful, etc. Deși hrișca, denumită uneori „grâu negru”, nu conține gluten în mod natural, trebuie avut grijă pentru că poate fi adesea contaminată în timpul recoltării.
De ce este important să se stabilească diagnosticul pentru boala celiacă chiar și în cazul pacienților cu simptome atipice sau lipsa simptomelor evidente?
Pacienții cu boală celiacă se confruntă cu un risc mai mare decât media populației de a întâmpina diverse probleme:
- Deficiențe nutriționale semnificative, uneori fără să producă simptome evidente.
- Riscul crescut de a dezvolta cancer la nivelul tractului gastrointestinal sau limfom.
- Posibile complicații legate de sarcină și fertilitate.
- Tendința de a dezvolta alte afecțiuni autoimune.
- Impactul bolii și efectele excluderii glutenului din alimentație asupra stării de sănătate generală.
Nu neglija vizitele regulate la medic pentru a detecta și aborda orice problemă legată de sănătate care ar putea să apară. Echipa noastră de experți în domeniul gastroenterologiei este aici pentru a te ghida în menținerea stării tale optime de sănătate și pentru a te sprijini în fiecare pas al acestui proces. Programează-te la Vestmed!
