Fibromul uterin este o formațiune tumorală benignă fiind cea mai întâlnită la nivel ginecologic. Se dezvoltă din creșterea celulelor musculare și conjunctive care formează peretele uterului. Apariția și evoluția fibroamelor uterine sunt favorizate de fluctuațiile semnificative ale nivelurilor hormonale, în special în perioadele reproductive ale femeilor. Fibroamele sunt în general întâlnite la femeile de până în 50 de ani, iar odată cu debutul menopauzei, când nivelurile de estrogen scad, dimensiunea acestor tumori se micșorează semnificativ. Deși este important să fie monitorizate cu atenție, aceste tumori nu cresc riscul de cancer uterin și nu ar trebui ignorate.
Tipuri de fibroame uterine
Fibroamele pot apărea în diferite zone ale uterului, variind în dimensiuni de la câțiva milimetri până la zeci de centimetri. În funcție de locație, există mai multe tipuri de fibroame:
- Fibrom intramural. Acesta este cel mai comun tip, dezvoltându-se în peretele uterin și având potențialul de a atinge dimensiuni mari, provocând deformarea uterului.
- Fibrom subseros. Această variantă se formează în afara uterului și poate crește considerabil, determinând deformarea regiunii abdominale.
- Fibrom pedunculat. Acest tip se dezvoltă, de asemenea, în afara uterului, dar este conectat la acesta printr-un peduncul subțire, având deseori o formă asemănătoare cu o ciupercă, datorită aspectului său: un peduncul urmat de o parte mai lărgită.
- Fibrom submucos. Întâlnit mai rar, acest tip de fibrom se poate dezvolta în straturile musculare din apropierea mucoasei interioare a uterului (miometru).
Cauzele apariției fibroamelor uterine
Fibroamele uterine sunt destul de obișnuite și apar în special la femeile cu vârsta cuprinsă între 30 și 50 de ani, însă mecanismul exact al formării lor nu este complet elucidat. Cu toate acestea, există anumiți factori de risc care pot influența apariția fibroamelor, în special tulburările hormonale.
Nivelurile crescute de estrogen pot stimula dezvoltarea anormală a celulelor uterine. De asemenea, femeile care au rude apropiate diagnosticate cu fibroame uterine prezintă un risc mai mare de a dezvolta și ele această afecțiune. Obezitatea reprezintă un alt factor de risc major, deoarece excesul de grăsime din corp crește nivelul de estrogen. De asemenea, femeile care nu au avut copii prezintă un risc mai ridicat de a dezvolta fibroame uterine.
Factorii de risc
Riscul de a dezvolta fibroame uterine crește odată cu înaintarea în vârstă, de obicei în jurul vârstei de 30-40 de ani. În timpul perioadei fertile, nivelul fluctuant al hormonilor estrogeni și progesteron predispune femeile la apariția fibroamelor uterine. În cazul menopauzei, riscul de a dezvolta fibroame și manifestările acestora scad semnificativ.
Există o legătură între prezența fibroamelor în familia maternă și creșterea riscului de a dezvolta această afecțiune. Femeile de origine afro-americană prezintă o predispoziție mai mare la această afecțiune comparativ cu femeile caucaziene. De asemenea, obezitatea este asociată cu un risc mai mare de apariție a fibroamelor uterine.
Simptome
Simptomele și manifestările fibroamelor uterine variază. Adesea, acestea pot fi asimptomatice, în special când tumorile sunt mici. Cu toate acestea, fibroamele pot provoca simptome ușoare care tind să fie ignorate sau, în alte cazuri, manifestări clinice intense cauzate de dimensiunea sau localizarea fibroamelor.
Semnele comune includ:
- Menstruații abundente, dureroase și prelungite, adesea însoțite de cheaguri
- Sângerări între cicluri (metroragie)
- Dureri abdominale sau de spate
- Durere în timpul actului sexual
- Urinare frecventă
- Scurgeri vaginale
- Constipație și disconfort rectal.
În cazurile severe, fibroamele pot provoca sângerări intense ce pot duce la complicații. De asemenea, femeile cu fibroame și care doresc să rămână însărcinate se confruntă cu riscuri crescute de avort spontan, naștere prematură sau iminență de avort. Există, de asemenea, situații rare în care prezența fibroamelor poate întârzia conceperea unei sarcini, fiind asociată cu posibile probleme de fertilitate.
Diagnostic
Metodele de diagnostic pentru fibroamele uterine variază în funcție de necesități. La un consult ginecologic, fibroamele pot fi identificate printr-o simplă examinare pelvină. Cu toate acestea, cea mai eficientă metodă de diagnostic este ecografia transvaginală, care permite detectarea chiar și a fibroamelor de dimensiuni reduse, fiind o procedură nedureroasă și neinvazivă.
Pentru evaluări mai amănunțite, medicul poate recomanda investigații imagistice avansate, precum RMN-ul cu substanță de contrast sau tomografia computerizată a pelvisului. În anumite situații, se pot utiliza investigații mai complexe, cum ar fi histeroscopia, care oferă o perspectivă detaliată a interiorului uterului și, în unele cazuri, permite recoltarea de mostre de țesut pentru biopsie.
Alte proceduri precum sonohisterografia sau histerosalpingografia sunt folosite pentru a oferi imagini mai clare ale structurilor anatomice, cum ar fi uterul și trompele uterine, acestea fiind utile mai ales în cazurile de infertilitate.
Pentru a oferi o imagine completă asupra afecțiunii și pentru a determina cel mai adecvat plan terapeutic, medicul poate recomanda mai multe investigații care vor oferi detalii esențiale.
Tratamentul fibromului uterin
Atunci când se decide tratamentul pentru fibromul uterin, există câțiva factori de luat în considerare:
- Localizarea și dimensiunea fibromului.
- Severitatea simptomelor resimțite.
- Vârsta pacientului.
- Planurile de sarcină a pacientei.
Orientativ, există două categorii principale de tratamente care pot fi urmate:
Tratamentul medical pentru fibromul uterin
- Așteptarea vigilentă. Este prima opțiune după confirmarea diagnosticului. Se bazează pe faptul că, odată cu menopauza, majoritatea fibroamelor uterine se micșorează. Această opțiune depinde de mărimea fibroamelor, de simptomele prezentate și de vârsta pacientului.
- Terapia hormonală. Acest tratament include contraceptivele orale combinate și progestative, folosite pentru a controla sângerările anormale, deși au o eficacitate scăzută.
- Analogii de hormon eliberator de gonadotropină (GnRH). Reprezintă una dintre cele mai eficiente terapii medicale. Inducând o stare similară menopauzei, acești analogi pot reduce dimensiunea fibroamelor cu până la 60% din volumul inițial în doar 3 luni de tratament. Totuși, nu este o soluție pe termen lung, deoarece după întreruperea tratamentului, dimensiunea fibromului și simptomele revin în câteva luni.
- Modulatorii receptorilor de progesteron. Aproximativ la fel de eficienți ca și analogii de GnRH, însă cu mai puține reacții adverse.
- Steroizii androgenici (danazol și gestrinone). Pot fi o alternativă în cazuri selectate, dar cu efecte secundare semnificative.
- Agenta antifibrinolitică (acidul tranexamic). Utilizat pentru a controla sângerările severe.
- Antiinflamatoare nesteroidiene. Folosite pentru a atenua durerile.
Tratamentul chirurgical pentru fibromul uterin
Este principala metodă de tratare și este recomandat atunci când sângerările sunt semnificative, apar simptome legate de dimensiunea fibromului (de exemplu, constipație), în caz de infertilitate sau pierderi repetate de sarcină.
Soluții de tratament chirurgical pentru fibromul uterin
Histerectomia – presupune îndepărtarea uterului și este aleasă atunci când sângerările nu răspund la alte terapii, sau când femeia nu mai dorește să aibă copii și prezintă factori de risc pentru alte afecțiuni.
Miomectomia – constă în îndepărtarea fibroamelor prin diverse tehnici (laparoscopică, histeroscopică sau clasică) cu păstrarea uterului. Este o opțiune pentru femeile care doresc să rămână însărcinate în viitor sau să-și păstreze uterul. Cu toate că este eficientă în ameliorarea simptomelor, există riscul apariției altor fibroame uterine în viitor.
Ablația de endometru – folosită individual sau în combinație cu miomectomia pentru controlul sângerărilor abundente.
Embolizarea arterelor uterine – o metodă minim invazivă pentru tratarea simptomelor provocate de fibroamele uterine. Această procedură este potrivită pentru pacientele care doresc să-și păstreze uterul, dar nu mai doresc să aibă copii.
Mioliza – implică coagularea termică sau crioablația țesutului fibromatos.
Focalizarea ultrasonică ghidată prin RMN – o metodă recentă care concentrează unde ultrasonice pentru distrugerea termică a unei cantități reduse de țesut fibromatos.
Fiecare metodă terapeutică are avantaje și dezavantaje, iar decizia asupra celei mai bune metode de tratament va fi discutată împreună cu pacienta, pentru a se potrivi nevoilor și situației specifice.
Apelează cu încredere la specialiștii Vestmed
Pentru a găsi cea mai potrivită soluție pentru tine, programează o consultație la Vestmed. Discută cu un medic ginecolog pentru a afla mai multe despre opțiunile de tratament și cum te putem ajuta să găsești cea mai bună metodă de îngrijire medicală pentru sănătatea ta!
