Despre Hipotiroidism
Adesea, se produc confuzii în ceea ce privește termenii de hipotiroidism și hipertiroidism. Prefixul „hipo” derivă din grecescul „hupo” (sub), iar hipotiroidismul indică în mod specific un deficit de hormoni tiroidieni. În acest caz, absența hormonilor tiroidieni determină o încetinire a tuturor proceselor din organism. Concret, metabolismul este redus, ritmul cardiac devine lent, tranzitul intestinal încetinește, apar stări de somnolență și oboseală, iar pielea tinde să devină uscată. Este important să înțelegem că hipotiroidismul este caracterizat de o funcționare suboptimă a glandei tiroide, afectând astfel echilibrul metabolic și funcționalitatea generală a corpului.
Cauzele hipotiroidismului. O analiză detaliată
Termenul „hipotiroidism” se referă strict la funcționarea redusă a glandei tiroide la un moment dat și nu acoperă neapărat cauza care a generat această scădere în activitate.
În funcție de durata afectării, hipotiroidismul poate fi:
- Definitiv și ireversibil. Apare la pacienții care au suferit o tiroidectomie, adică o intervenție chirurgicală de înlăturare a glandei tiroide.
- Temporar. Se întâmplă în cazul unor situații precum tiroidita postpartum, o afecțiune care apare după naștere, iar pacientul revine la o funcție tiroidiană normală în timp.
În alte cazuri, hipotiroidismul se dezvoltă ulterior unui diagnostic inițial de hipertiroidism, cum ar fi pacienții cu hipertiroidism care primesc tratament pentru blocarea excesivă a glandei tiroide.Activitatea glandei tiroide este reglată de hipofiză, o glandă situată la baza creierului. Hormonul de stimulare tiroidiană (TSH) este secretat de hipofiză și controlează activitatea tiroidiană. Hipofiza evaluează nivelurile de hormoni tiroidieni (T3 și T4) și, prin intermediul TSH-ului, menține această activitate în limite normale.
În funcție de cauză, hipotiroidismul poate fi:
- Hipotiroidism secundar. Apare atunci când problema este la nivelul glandei hipofize. Chiar dacă tiroida în sine funcționează corect, absența semnalelor adecvate de la hipofiză afectează funcționarea acesteia. Cauzele includ adenoamele hipofizare, tumori cerebrale, intervenții chirurgicale cerebrale, traumatisme craniene și iradierea.
- Hipotiroidism primar. Apare atunci când problema este la nivelul glandei tiroide și este cea mai întâlnită formă de hipotiroidism. În plus, există și:
- Hipotiroidism Iatrogen. Declanșat de intervenții medicale precum extirparea tiroidei, administrarea de iod radioactiv, iradierea cervicală sau utilizarea anumitor medicamente care blochează tiroida.
- Cauza principală. În absența intervențiilor medicale, tiroidita cronică autoimună este cea mai frecventă cauză. Sistemul imunitar atacă tiroida, afectând producția de hormoni.
De menționat este faptul că hipotiroidismul congenital, prezent de la naștere, este determinat de anomalii în dezvoltarea intrauterină a tiroidei și poate avea consecințe grave pentru dezvoltarea neurologică. Prin urmare, în maternități, se efectuează teste de depistare a hipotiroidismului congenital la toți nou-născuții pentru a interveni precoce, dacă este necesar.
Factori de risc în tiroidita autoimună
În cazul tiroiditei autoimune, există în mod obișnuit o predispoziție genetică care contribuie la dezvoltarea bolii. Această afecțiune nu face distincție între sexe, afectând atât fetele, cât și băieții. Atunci când se identifică tiroidita autoimună la un pacient, este recomandat ca și ceilalți membri ai familiei, inclusiv părinții, copiii și frații, să fie supuși investigațiilor pentru a verifica dacă prezintă sau nu această afecțiune. Este important să se conștientizeze că factorii genetici joacă un rol semnificativ în predispoziția către tiroidita autoimună. Prin urmare, o abordare preventivă și de investigații în rândul membrilor familiei poate contribui la identificarea timpurie a bolii și la gestionarea corespunzătoare a riscurilor asociate cu aceasta.
Manifestări ale hipotiroidismului
Hormonii tiroidieni exercită efecte semnificative asupra tuturor organelor, iar o insuficiență a acestora poate afecta funcționarea generală a organismului. Hipotiroidismul este caracterizat de o încetinire a activității organelor, iar intensitatea simptomelor poate varia în funcție de rapiditatea și gradul de instalare a afecțiunii. În cazul unei apariții bruste a hipotiroidismului, simptomele pot fi mai severe comparativ cu instalarea lentă, desfășurată pe parcursul mai multor ani.
Clasificarea hipotiroidismului se realizează în funcție de valorile hormonilor tiroidieni și ale TSH-ului:
- Hipotiroidism subclinic. O formă ușoară, cu simptome minime sau absente.
- Hipotiroidism clinic manifest. Un deficit mai sever de hormoni tiroidieni, însoțit de simptome evidente.
Printre simptomele comune ale hipotiroidismului se includ:
- Piele palidă, rece și uscată, cu tendință la exfoliere.
- Palme și tălpi colorate în tonuri de galben-portocaliu.
- Dificultăți de vindecare a rănilor.
- Unghii mai groase, casante, cu striuri evidente.
- Păr uscat, lipsit de strălucire, predispus la rupere și cădere.
- Voce răgușită, vorbire lentă și dificultăți în articularea cuvintelor.
- Extremități reci și amorțite, însoțite de edeme și dureri ale mușchilor și articulațiilor.
Simptomele neurologice includ:
- Tulburări de memorie și concentrare.
- Dificultăți în efectuarea de calcule.
- Dureri de cap, amețeli și tinitus (zgomote în urechi).
- Sindrom de tunel carpian și depresie.
Alte manifestări:
- Tranzit lent și constipație.
- Scăderea ritmului cardiac (puls scăzut).
- Dereglări menstruale la femei și mărirea sânilor la bărbați.
- Potențiale acumulări de lichid în jurul inimii sau în abdomen în cazurile severe.
Contrar mitului, hipotiroidismul nu determină în mod direct îngrășare. Chiar dacă metabolismul este mai lent, apetitul scade, iar creșterea ponderală este minimă, în principal datorată retenției de apă. De asemenea, este important de menționat că nervozitatea nu este un simptom asociat hipotiroidismului, ci dimpotrivă, această afecțiune induce o lentoare în activitatea cerebrală și reacții.
Diagnosticarea hipotiroidismului
Hipotiroidismul nu se manifestă prin simptome specifice, iar acestea pot apărea în diverse afecțiuni. Prin urmare, pentru un diagnostic precis, este esențială combinarea datelor clinice (simptomele raportate de pacient și semnele identificate în examinarea clinică) cu rezultatele analizelor hormonale. Analizele de sânge fundamentale pentru diagnosticul hipotiroidismului includ TSH (hormonul de stimulare tiroidiană) și hormonii tiroidieni T4 și T3. TSH reprezintă un indicator extrem de sensibil al funcției tiroidiene și este primul care se modifică (crește) în cazul hipotiroidismului primar, determinat de o disfuncție la nivelul tiroidei.
În situația hipotiroidismului secundar, când problema se află la nivelul hipofizei (glanda care secreta TSH), dozarea hormonilor tiroidieni T4 și T3 devine crucială pentru stabilirea diagnosticului. Acești hormoni circulă în sânge atât legați de proteine, cât și în formă liberă (cea activă). Analizele pot evalua atât totalul hormonilor circulanți (T4 total, T3 total), cât și fracția care circulă liberă (Free T4 și Free T3). De obicei, se preferă dozarea fracției libere a hormonilor, deoarece concentrațiile de T3 total și T4 total pot fi influențate de proteinele transportoare. Este important să se țină cont și de corectitudinea prelucrării probelor la laborator, deoarece rezultatele modificate pot fi cauzate de utilizarea kiturilor de analize mai puțin precise.
Analizele pentru identificarea cauzelor hipotiroidismului, cum ar fi prezența anticorpilor antitiroidieni (ATPO – anticorpi antitireoperoxidază și AcTg – anticorpi antitireoglobulină) în cazul tiroiditei autoimune, sunt de asemenea relevante.
Modificările în hipotiroidism se pot reflecta și în alte analize de sânge: creșterea colesterolului, modificări ale analizelor hepatice (TGO, TGP, GGT) și ale funcției renale (creatinina), precum și posibila apariție a anemiei (scăderea numărului de globule roșii). Aceste modificări, cauzate de hipotiroidism, se vor remedia fără necesitatea unui tratament specific după corectarea afecțiunii.
Tratamentul hipotiroidismului
Deoarece tiroida nu mai produce în mod suficient hormoni, este esențial să se recurgă la un tratament medicamentos care să compenseze această deficiență. Mulți pacienți resimt reticență față de perspectiva de a lua hormoni, preferând tratamente naturiste. Totuși, hormonii tiroidieni de sinteză sunt practic identici cu cei produși de tiroida umană. Organismul nu poate distinge între cele două forme (de sinteză și cele produse de tiroidă). Tratamentul cu hormoni tiroidieni este utilizat de mulți ani, fără a se observa probleme legate de utilizarea îndelungată. Nu apare dependență de acest tratament, iar acesta poate fi întrerupt în orice moment. Singura problemă este că, la întreruperea tratamentului, se revine la starea inițială dinaintea începerii tratamentului.
Modalitatea de administrare a hormonilor tiroidieni este crucială. Pentru a asigura o absorbție optimă, administrarea se realizează pe stomacul gol. De obicei, se recomandă luarea pastilei dimineața, cu 20-30 de minute înainte de micul dejun și orice altă medicație. Se evită administrarea altor medicamente sau suplimente împreună cu pastila pentru tiroidă, deoarece acestea pot reduce absorbția hormonilor tiroidieni.
Tratamentul hipotiroidismului poate fi de durată variabilă în funcție de cauză:
- Temporar: în cazul femeilor după naștere.
- Pe toată viața: la pacienții care au suferit o operație de extirpare a tiroidei sau au tiroidită autoimună care a distrus complet tiroida.
Este crucială precizarea că administrarea medicamentului este personalizată, și de aceea este recomandată repetarea analizelor la 4-6 săptămâni de la începerea tratamentului pentru ajustarea dozei. Analizele ulterioare sunt indicate la intervale similare pentru menținerea echilibrului hormonal. În privința tratamentelor naturiste pentru hipotiroidism, în situații în care tiroida a fost complet extirpată sau distrusă de un proces autoimun, nu există alternative la administrarea hormonilor tiroidieni pentru a compensa deficiența. Suplimentele de iod, seleniu, tirozină sau modificările de dietă sunt de puțin ajutor în aceste cazuri. Pentru cei cu funcționare parțială a tiroidei, utilizarea de suplimente specifice poate aduce beneficii, în special atunci când sunt asociate cu tratamentul hormonal.
Posibile complicații
De regulă, tratamentul cu hormoni tiroidieni este bine tolerat. Rareori, în special la doze mari sau în rândul persoanelor în vârstă, se pot manifesta anumite reacții adverse:
- Palpitații;
- Puls rapid sau neregulat;
- Durere în piept.
Prin urmare, în cazul persoanelor în vârstă sau cu afecțiuni cardiace, se recomandă începerea tratamentului cu doze mici și ajustarea acestora în mod gradual. De asemenea, în mod excepțional, pot apărea reacții alergice la excipienții utilizați în comprimatele de hormon tiroidian. Este esențial să efectuați analize periodice, conform indicațiilor medicului dumneavoastră, pentru a verifica corectitudinea dozei de hormon tiroidian administrată (atat doze prea mari, cât și doze prea mici pot provoca simptome).
Dacă în timpul tratamentului apar simptome noi care vă îngrijorează, este recomandat să discutați cu medicul dumneavoastră pentru ajustarea corespunzătoare a tratamentului.
Apelează la specialiștii Vestmed
Restabilește echilibrul hormonal cu Vestmed! Programează-te acum pentru un consult endocrinologic complet și beneficiază de expertiza specialiștilor noștri. Controlul endocrinologic, interpretarea analizelor medicale și recomandările personalizate sunt doar câteva dintre serviciile noastre. Alege îngrijirea de calitate la Vestmed!
