Despre boala Parkinson
Maladia Parkinson reprezintă o afecțiune neurodegenerativă care, de obicei, își face simțit debutul între vârsta de 40 și 70 de ani. Simptomele acestei tulburări neurologice evoluează treptat, începând uneori cu un tremor abia perceptibil, manifestat inițial la o singură mână. În timp, tremorul devine mai pronunțat, iar boala se caracterizează, în mod obișnuit, prin rigiditate sau încetinirea mișcărilor.
În primele etape ale bolii Parkinson, este posibil ca pacientul să nu prezinte semne evidente la nivel facial, iar mișcările brațelor să nu exprime oscilații notabile. De asemenea, vorbirea poate să devină neclară. Simptomele acestei boli evoluează și se accentuează pe măsură ce progresează.
Majoritatea persoanelor sunt diagnosticate cu această afecțiune în jurul vârstei de 60 de ani sau mai târziu, însă există și situații în care boala poate debuta mult mai devreme. Evoluția maladiei Parkinson poate fi împărțită în cinci etape distincte:
- Etapa 1: Simptomele sunt ușoare și nu afectează semnificativ calitatea vieții pacientului.
- Etapa 2: Simptomele se accentuează, activitățile zilnice devin mai dificile și necesită mai mult timp pentru a fi îndeplinite.
- Etapa 3: Corespunde stadiului intermediar al bolii – pacientul își pierde echilibrul, se mișcă mai încet, iar căderile devin frecvente.
- Etapa 4: Simptomele se agravează, iar pacientul necesită asistență pentru mers și pentru desfășurarea activităților cotidiene.
- Etapa 5: Este stadiul cel mai avansat al maladiei Parkinson, în care pacientul nu mai poate deplasa singur și are nevoie permanentă de ajutor.
Deși maladia Parkinson nu poate fi vindecată, tratamentele medicamentoase pot contribui semnificativ la ameliorarea simptomelor.
Cauzele bolii Parkinson
În boala Parkinson, se observă o descompunere progresivă sau moartea anumitor celule nervoase (neuroni) din creier. Simptomele specifice ale acestei afecțiuni sunt adesea generate de pierderea neuronilor care produc o substanță chimică numită dopamină. Dopamina acționează ca un mesager între două regiuni ale creierului, respectiv substantia nigra și striatum, pentru a coordona mișcările controlate. Majoritatea manifestărilor legate de mișcare în boala Parkinson sunt rezultatul lipsei de dopamină, consecință a dispariției celulelor care produc această substanță în substantia nigra.
Atunci când nivelul de dopamină devine insuficient, comunicarea ineficientă între substantia nigra și striatum afectează mișcarea. Cu cât pierderea de dopamină este mai extinsă, cu atât simptomele asociate mișcării devin mai pronunțate. Progresia și impactul maladiei Parkinson pot varia semnificativ de la un individ la altul, iar cercetările asupra persoanelor afectate și a celor sănătoase indică o speranță de viață similară între cele două categorii.
Factori de risc în boala Parkinson
Principalele elemente care contribuie la riscul de a dezvolta boala Parkinson includ:
1. Vârsta: Boala Parkinson afectează rar adulții tineri. De obicei, se declanșează la maturitate sau ulterior, iar probabilitatea de apariție crește odată cu înaintarea în vârstă. Persoanele sunt adesea diagnosticate în jurul vârstei de 60 de ani sau mai târziu.
2. Ereditatea: Prezența bolii în familie poate spori riscul de apariție a bolii Parkinson. Cu toate acestea, probabilitatea este mai redusă în cazul absenței mai multor membri ai familiei afectați de această boală.
3. Sexul: Bărbații prezintă un risc mai crescut de a dezvolta boala Parkinson în comparație cu femeile.
4. Expunerea la toxine: Prolongarea expunerii la erbicide și pesticide poate ușor să mărească riscul de apariție a bolii Parkinson.
Simptomele bolii Parkinson
Primele manifestări ale bolii Parkinson pot fi discrete și pot fi confundate cu alte probleme de sănătate. Acestea includ:
- Tremor: o agitație ușoară a degetului, mâinii sau piciorului;
- Dificultăți la mers;
- Probleme la ridicarea de pe scaun;
- Scris mic și înghesuit;
- Încovoiere a spatelui;
- Somn agitat sau oboseală în timpul zilei;
- Voce slabă sau vorbire neclară;
- Dificultăți la înghițire;
- Probleme de memorie și confuzie;
- Ten gras și mătreață;
- Constipație.
Diagnosticare la Vestmed
Există mai multe condiții medicale care pot manifesta simptome similare cu cele ale bolii Parkinson. Persoanele cu simptome asemănătoare (care pot avea alte cauze) sunt uneori diagnosticate inițial cu Parkinson.
Procesul de diagnosticare la Vestmed implică mai multe etape, inclusiv teste medicale și evaluarea răspunsului la tratamentul medicamentos, pentru a face distincția între simptomele bolii Parkinson și cele ale altor afecțiuni. Având în vedere variabilitatea altor boli care pot prezenta caracteristici similare, dar necesită tratamente diferite, este crucial să se stabilească un diagnostic precis cât mai rapid posibil.
În prezent, nu există teste specifice de sânge sau de laborator pentru diagnosticarea bolii Parkinson non-genetice. Diagnosticul se bazează pe istoricul medical al pacientului și pe o evaluare neurologică, care poate include și o tomografie computerizată. Observarea îmbunătățirii stării pacientului în urma inițierii tratamentului reprezintă un alt indicator important pentru diagnosticarea bolii Parkinson.
Tratament
La momentul actual, boala Parkinson nu poate fi vindecată, însă există diverse terapii disponibile pentru amânarea apariției și ameliorarea simptomelor motorii atunci când acestea se manifestă. Toate aceste terapii sunt concepute pentru a sprijini creșterea nivelului de dopamină în creier, fie prin înlocuirea sau imitarea dopaminei, fie prin prelungirea efectului acesteia.Tratamentul prescris pentru pacienții cu Parkinson poate include:
- Medicamente care cresc nivelul de dopamină în creier;
- Medicamente care influențează alte substanțe chimice din creier;
- Medicamente care ajută la controlul simptomelor non-motorii.
Este important ca persoanele cu Parkinson să nu își întrerupă tratamentul fără consultarea medicului. Oprirea bruscă a medicamentelor poate avea efecte secundare grave, cum ar fi dificultăți de mișcare sau probleme respiratorii. Unele dintre medicamentele utilizate în tratarea simptomelor Parkinson includ:
- Levodopa, un precursor al dopaminei;
- Agoniști dopaminergici, care imită rolul dopaminei în creier;
- Inhibitori ai MAO-B, care încetinesc o enzimă responsabilă cu descompunerea dopaminei;
- Inhibitori COMT, care ajută la descompunerea dopaminei;
- Amantadina, un medicament antiviral mai vechi, pentru reducerea mișcărilor involuntare;
- Medicamente anticolinergice pentru reducerea tremorului și a rigidității musculare.
Stimularea profundă a creierului (DBS) poate fi o opțiune benefică pentru cei care nu răspund bine la tratamentul medicamentos. Această procedură chirurgicală implică implantarea de electrozi într-o parte a creierului, conectați la un mic dispozitiv electric implantat în piept. DBS stimulează creierul într-un mod care ajută la atenuarea simptomelor locomotorii ale bolii Parkinson, precum tremorul, încetinirea mișcării și rigiditatea.
Alte terapii, precum fizioterapia, terapia ocupațională și cea de vorbire, pot contribui la ameliorarea tulburărilor de mers, vorbire, tremor și rigiditate. O dietă sănătoasă și exercițiile fizice sunt, de asemenea, recomandate pentru întărirea mușchilor și îmbunătățirea echilibrului. La Vestmed, ne angajăm să oferim pacienților o abordare individualizată pentru gestionarea eficientă a bolii Parkinson și îmbunătățirea calității vieții.
Apelează la specialiștii Vestmed
În lupta împotriva bolii Parkinson, suntem alături de tine! Echipa noastră de specialiști se angajează să ofere tratamente personalizate pentru a gestiona eficient simptomele și pentru a îmbunătăți calitatea vieții tale. Descoperă opțiunile de tratament și sprijinul de care ai nevoie la clinica Vestmed.
